Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Scrisoare de multumire

In primii ani de cand ti s-a nascut copilul se intampla un fenomen foarte interesant. Se ridica deodata un val de pe ochi si descoperi toate sacrificiile si daruirea parintilor tai in cresterea si dezvoltarea ta ca om.

Desigur ca de-a lungul vietii ai observat in mai multe randuri grija lor pentru tine…poate chiar le-ai si multumit, insa aprecierea profunda fata de ei cred ca apare de cele mai multe ori abia atunci cand ai propriul copil. Abia atunci realizezi cat e de frumos si greu deopotriva sa modelezi viata unui pui de om.

Acest articol va fi asadar o scrisoare publica de multumire catre parintii mei, care anul acesta au implinit 40 de ani de casnicie. Pentru mine, ei au fost etalonul unei casnicii reusite. Afirm cu cea mai mare siguranta ca si astazi, mama si tata se iubesc la fel de tare ca in ziua in care s-au casatorit.

Eram in burtica mamei cand a izbucnit Revolutia de la Timisoara. Am in minte imaginea descrisa de mama cu ea traversand strada in fata unui convoi de tancuri, care i-a acordat prioritate, fiindca era insarcinata. Nu pot decat sa imi imaginez teama pe care o resimtea stiind ca urmeaza sa nasca intr-o perioada incerta politic. Fac parte din generatia 90′ si ma bucur mult ca e asa, fiindca am avut sansa de a fi expusa la multe lucruri de care parintii mei au fost privati cand erau mici.

Asadar, inca de dinainte de a ma naste, ii datorez mamei mele multumiri pentru doua lucruri: primul – ca a avut grija sa ma tina in siguranta in timpul Revolutiei, al doilea – ca si-a dat seama ca eu nu sughitam de fapt in burtica, ci ma sufocam fiindca aveam mai multe circulare de cordon ombilical in jurul gatului. La insistentele ei, doctorul obstetrician a facut mai multe investigatii si a decis sa ma nasc mai repede prin cezariana. Altfel, nu mai avea cine sa scrie pe acest blog astazi.

Parintii mei lucrau departe de casa, caci fusesera repartizati la Dragasani cu munca, iar dupa nasterea mea, au reusit cu alte sacrificii sa vina in Lugoj, aproape de bunicii mei materni si paterni. De ce spun alte sacrificii? Pentru ca fiecare dintre ei a refuzat posturi foarte bune doar ca sa fie familia unita intr-un singur loc, iar eu si sora mea sa crestem intr-un mediu sigur, inconjurate de multa iubire.

Asadar, primii ani din viata i-am petrecut in casa impreuna cu bunicii materni si in acelasi oras cu bunicii paterni. Eu nu am avut „sat” ca alti colegi pe care ii invidiam cand eram mica si care mergeau sa isi viziteze bunicii in vacante la sat, unde totul parea o mare aventura. In schimb, eu am avut o casuta cu curte si gradina, care desi era in oras, avea aproape toate animalele si pasarile pe care altii le tineau la sat: porci, caini, pisici, iepuri, inevitabilele rozatoare, gaini, curci. Mama si tata m-au invatat sa iubesc si sa ocrotesc orice fiinta vie si sa ingrijesc plantele.

Imi explicau in fiecare zi care sunt nevoile gospodariei si desi m-au protejat mereu si nu m-au pus sa muncesc efectiv in casa, mi-au aratat cum sa fac anumite lucruri in cazul in care voi dori sa fac si eu diverse munci cand voi ajunge la casa mea. De multe ori ma simteam „baiatul lui tata”, cand eram fascinata de suruburi, cuie si ciocan, mai tare decat de ata si de ac. Toate curiozitatile mele au fost pe deplin satisfacute de amandoi si niciodata nu am auzit de la ei sa imi spuna sa ii las in pace pentru ca nu ar avea timp de mine.

Mama si tata si-au impartit rolurile cu succes, astfel incat eu si sora mea sa fim cat mai bine ingrijite. Mama si-a luat un serviciu care ii permitea sa vina mai repede acasa si sa se poata ocupa de noi zilnic, chiar daca asta a presupus un pas inapoi in cariera ei, iar tata a muncit pe branci ca sa ne asigure suportul financiar.

Mama a fost mereu ACOLO, indiferent ca era vorba despre ce am facut la scoala, despre necazuri adolescentine, raceli, iubiri, olimpiade. A stat cot la cot cu mine si a facut teme, caiete intregi de exercitii pentru olimpiada si a avut grija sa imi insufle si pasiunea ei pentru frumos. Mi-a creat cele mai frumoase tinute vestimentare si m-a ajutat mereu sa infrumusetez locurile in care am stat. A stat nopti intregi la picioarele mele cand aveam febra mare si ma veghea pana ma insanatoseam cu o vointa de fier.

Tata a fost mereu ACOLO, indiferent de problemele cu care m-am confruntat, fiindca el o intreba pe mama in fiecare seara de noi si apoi intervenea exact atunci cand aveam nevoie de un sfat bun din partea lui. M-a sustinut in fiecare zi ducandu-ma cu masina dimineata la scoala, ca sa nu imi fie frig si sa ma pot trezi cu 20 de minute mai tarziu din cel mai dulce somn, mi-a explicat mereu rabdator notiuni pe care nu le intelegeam, mi-a aratat cum sa acord primul ajutor, chiar de dinainte de a merge la scoala si a fost un exemplu pentru mine de cum sa te comporti frumos cu oamenii atunci cand sunt la nevoie. S-a trezit de multe ori in toiul noptii doar ca sa se asigure ca ma intorc cu bine de la vreo petrecere si niciodata nu a fost prea obosit ca sa imi faca pe plac.

Impreuna, mama si tata au fost ACOLO si mi-au dat un exemplu de iubire. Am avut modelul de familie bine conturat in cap atunci cand am ales la randul meu sa ma casatoresc. Ei sunt cei mai buni prieteni si iubirea lor e profunda si frumoasa. Chiar daca sunt firi diferite, au stiut sa se intelegea unul pe altul si cel mai important, au fost alaturi, de mana, toata viata, prin toate incercarile, care va asigur ca nu au fost usoare.

Tot impreuna, au fost acolo si cand m-am imbolnavit de cancer si au facut tot ce le-a stat in putinta ca sa mai primesc o a doua sansa la viata.

Asadar, pentru tot ce ati facut in toti acesti ani pentru mine si pentru grija si iubirea pe care inca mi-o acordati, VA MULTUMESC!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: