Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Nasterea Ariadnei Victoria

In 7 mai 2020, la ora 20:10, s-a nascut rodul iubirii noastre – Ariadna Victoria! Ieri, cu cea mai mare emotie, am sarbatorit primul ei anisor de viata.

Imi doresc sa impartasesc cu voi experienta nasterii ei, fiindca a fost cea mai fericita zi din viata noastra.

Pe durata sarcinii, am fost urmarita in mare parte de doamna dr. Jurca Sofia de la Spitalul Municipal „Dr. Teodor Andrei” din Lugoj. E o doamna doctor extraordinara si mi-am dorit mult sa nasc cu ea. Insa, in contextul pandemiei de coronavirus, spitalul din Lugoj s-a transformat in spital suport, iar eu am fost nevoita sa ma reorientez in luna a 8-a de sarcina catre alt medic si alt spital. Au fost multe mamici in situatia mea si cu siguranta ele inteleg foarte bine sentimentele care m-au incercat in acele momente.

Sarcina in sine trezeste in tine un amalgam de emotii si trairi. Pe masura ce se apropie termenul nasterii (mai ales la primul copil), iti pui tot felul de intrebari: voi fi o mama buna?, ma voi descurca sa ingrijesc copilul?, cum se va schimba viata mea?, unde sa nasc si cu cine?, voi putea naste natural?, va putea fi sotul si familia alaturi de mine in acele momente? am cumparat tot ce trebuie pentru bebelas? etc.

Orice viitoare mamica si-ar dori sa gaseasca un raspuns la aceste intrebari, de preferat inainte de ultimul trimestru, ca sa fie in ziua cea mare mai linistita. Eu credeam ca am aceste raspunsuri, cand a venit pandemia si ne-a bulversat viata si ne-a dat planurile peste cap.

Sotul meu era in Ucraina la munca, la o tura ce in mod normal ar fi trebuit sa tina 28 zile. Din cauza ca s-au inchis granitele, a fost nevoit sa faca doua ture consecutive, fapt care mi-a dat emotii teribile ca voi naste, iar el nu va putea fi langa mine. A reusit sa ajunga in tara cu trei saptamani inainte de a naste, cu mari eforturi. Am fost foarte fericita sa il am alaturi de mine inainte de a naste. Din pacate insa, tot din cauza pandemiei, la nasterea propriu-zisa, am fost nevoiti sa ne luam ramas bun in fata cortului de triaj de la Spitalul Regina Maria din Timisoara.

Ariadna Victoria a fost un bebelus care s-a dezvoltat perfect normal si care nu mi-a provocat vreun disconfort mare in timpul sarcinii, din contra, m-a facut sa ma simt mai frumoasa ca niciodata si extrem de fericita!

Fiindca nu a facut culbuta pana la nastere ( adica nu s-a intors cu capul in jos in burtica), mi-a fost recomandat de catre noul meu medic – domnul dr. Cioata Trifon- sa nasc prin cezariana. Nasterea era planificata in 8 mai 2020. Insa, mare surpriza, Victoria a fost nerabdatoare sa ne cunoasca si a venit pe lume in 7 mai 2020. Mi s-a declansat travaliul in timpul noptii de pe 6-7 mai, dar nu am fost sigura de acest lucru decat atunci cand mi s-a spart apa, la ora 18:30. Simtisem ca am contractii, insa fiind la prima sarcina nu am stiut sigur daca nu cumva sunt contractii braxton hicks. Chiar ii scrisesem domnului doctor ca as vrea sa merg sa ma controleze, cand mi s-a spart apa si nu am mai avut niciun dubiu.

Pentru mine, acel moment a fost unul extrem de fericit. Eram bucuroasa ca Victoria si-a ales ea ziua cand se va naste si radeam cu pofta de sotul meu care era vadit panicat. L-am sunat pe domnul doctor si mi-a spus ca am o jumatate de ora sa ajung la spital din acel moment. Am facut repede bagajul, care nu presupunea mare efort deoarece la Spitalul Regina Maria nu ai nevoie decat de periuta de dinti si produse de ingrijire personala. Am primit absolut tot ce aveam nevoie pentru mine si bebelas de la spital. Sotul mi-a adus doar un rand de hainute pentru bebe la externare.

Odata ajunsi in parcarea spitalului, am fost nevoita sa il las pe sotul meu in masina si sa pornesc in aceasta aventura singura. E cumplit sentimentul. Eram fericita si panicata deopotriva, iar in acele momente mi-ar fi placut enorm sa fie familia mea alaturi de mine ca sa ma incurajeze. Incepusera deja si durerile mari, fiind dilatata 4 cm cand am ajuns la spital.

Trebuie sa recunosc ca primul contact cu Spitalul Regina Maria nu a fost cel mai fericit. Cu o saptamana inainte de a naste, am facut setul de analize obligatorii unei astfel de interventii. Am primit rezultatele pe email, la ora 23. Am avut un soc groaznic cand am vazut rezultatele, fiindca aparea ca as fi fost hiv pozitiva. Desi eram aproape convinsa ca e o eroare, in mintea unei femei gravide in luna a 9-a, o astfel de veste face ravagii. Am plans toata noaptea si am cautat toate informatiile posibile despre hiv, iar a doua zi la prima ora, am mers impreuna cu Vali sa ne facem testul hiv la alte doua laboratoare. Cred ca va imaginati amuzamentul celor de la laborator care m-au vazut pe mine cu „burta la gura” si pe sotul meu ca ne facem acest test. Ne-a fost extrem de rusine, insa panica era mai mare. Am aflat apoi ca a fost o eroare de introducere a datelor in sistem si ca, bineinteles, nu eram hiv pozitiva, fapt confirmat apoi si de cele doua teste efectuate la celelalte laboratoare din oras.

Nici al doilea contact cu acest spital nu a fost cel mai placut. Va spuneam ca in ziua in care am nascut, sotul meu a fost nevoit sa ma lase la cortul de triaj. Ei bine, de acolo m-a preluat o doamna asistenta, al carei nume nu mi-l mai amintesc, care cred ca era satula sa vada femei gravide, altfel nu imi explic atitudinea ei. Eu eram speriata si coplesita de emotii, insa respectuoasa si obedienta. Ea era sictirita si vorbea foarte urat cu mine. Nu e chiar cadrul pe care ti-l doresti. Noroc ca ea s-a ocupat doar pentru scurt timp de mine, fiindca am fost preluata apoi de asistentele de la terapie intensiva, care m-au pregatit pentru operatie. Cand am ajuns la terapie intensiva, doamna doctor anestezist a venit sa imi explice ce voi simti cand imi va face anestezie rahidiana si a observat ca aveam pulsul foarte crescut. I-am spus ca pulsul meu se va regla daca imi va vorbi cineva frumos, fiindca ma simt singura si sunt in pragul unui atac de panica. Imediat m-au inconjurat tot felul de asistente dragute, care au glumit cu mine, m-au luat de mana si m-au ajutat sa ma linistesc. Apoi a ajuns si domnul dr. Cioata, care e un om minunat si un doctor desavarsit!

Am avut noroc ca nu mai mancasem de multe ore, fiindca dupa anestezia rahidiana, pret de cateva secunde, mi-a fost greata si am vomitat. E foarte ciudat sa nu iti mai simti corpul de la buric in jos. Simteam ca se lucreaza si ca ma apasa pe burta, dar absolut nicio durere.

Partea cea mai frumoasa la cezariana este ca iti vezi bebelasul foarte repede odata ajunsa in sala de operatie.

Momentul in care mi-a aratat-o pe Victoria a fost unic si cel mai frumos din viata mea! Am simtit efectiv cum imi creste inima si cum am dobandit un set nou de emotii si sentimente. A avut 3,490 kg, 51 cm si un zambet discret, dar ravasitor! Primele ei scancete au fost nectar pentru urechile mele.

Imediat dupa ce mi-a aratat-o, au dus-o la sectia de neonatologie, pana cand s-a finalizat interventia mea chirurgicala si apoi mi-a adus-o in salon si mi-a pus-o la piept. Tin minte ca aveam frisoane groaznice dupa anestezie, tremuram asa de tare, incat imi era teama sa nu o scap din brate pe Victoria. Am rugat-o pe asistenta sa ma ajute sa il sun pe sotul meu cu apel video ca sa ii arat minunea noastra!

Cand l-am vazut pe Vali, chiar si asa, online, am stiut intr-o secunda ca iubirea mea pentru el s-a dublat. Nu credeam ca e posibil sa il iubesc mai mult decat o faceam deja, insa Victoria mi-a deschis si mai mult inima. Acum il iubeam si pe Vali – taticul, care mi-a daruit cel mai frumos cadou din viata mea!

De atata fericire, nu am putut inchide ochii toata noaptea. Victoria a dormit cu ceilalti bebelasi ca sa ma pot reface eu dupa operatie, insa nu am reusit nicicum sa adorm. Venea asistenta sa ma verifice din ora in ora si radea cand vedea ca eu eram cu ochii mari si radiam de fericire. Abia am asteptat sa vina dimineata si sa mi-o aduca din nou sa o vad. Am povestit toata noaptea cu Vali, cu mama, cu sora mea, cu mama lui Vali, cu prietenele mele. Mama isi aduce aminte si acum cu drag ca nu m-a vazut atat de fericita niciodata! Ce frumos ar fi fost daca pandemia nu mi-ar fi rapit bucuria de a impartasi acest moment unic cu familia. Chiar si asa, i-am multumit lui Dumnezeu ca totul a decurs foarte bine si ca eram amandoua sanatoase.

Durerile dupa cezariana sunt foarte mari, insa analgezicele isi fac efectul iar cel mai bun analgezic este chiar copilul. Am stat si am adulmecat-o pe Victoria ore in sir, iar mirosul ei era balsam pentru durere. A doua zi dupa operatie, am reusit deja sa ma ridic si sa stau pe canapeaua din salon, cu ajutor din partea asistentei.

Conditiile de la spitalul Regina Maria sunt foarte bune. Asistentele cu care am interactionat eu au fost in mare masura amabile si intelegatoare. Totusi, nu pot sa nu critic faptul ca nu am fost deloc ajutata si sustinuta de doamnele care sunt consultant in alaptare la spital. Din contra, m-au descurajat total, inca de la primele incercari si asta m-a afectat emotional destul de tare. Aici cred ca ar fi loc de imbunatatiri la acest spital.

Dupa trei zile de spitalizare, am putut pleca acasa impreuna cu Victoria. Vali ne-a asteptat la intrare si am fost amandoi extrem de emotionati. Am stat o perioada in parcare sa ne imbratisam si sa o admiram pe Victoria pana sa fie Vali capabil sa conduca masina.

Vali, la prima intalnire cu fetita lui

Aceasta a fost povestea noastra, traita frumos si intens. Privind retrospectiv, ar parea ca anul 2020 nu a fost unul favorabil, avand in vedere ca am avut cancer in stadiul 4 cu metastaze multiple si a fost si pandemie de coronavirus, insa, pentru mine, acest an va ramane in amintire ca fiind anul in care am nascut si m-am renascut!

P.S. E minunat sa fii fericit…de la trei in sus!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: